Poezii, cantece, povesti

  Anul scolar 2013-2014

Pisicuţa educată

Pisicuţa mea vărgată

Ieri era  cam bosumflată

C-am certat-o pentru că

-Bună ziua! nu prea dă

-Trebuie să dai dovadă

Că eşti bine educată

-Am certat-o eu îndată

Uite că m-ai supărat

Păi, aşa te-am învăţat?

Fii atentă la purtare

Eşti de-acum oisică mare!

Şi e tare ruşinos

Să nu te comporţi frumos!


 

Toamna(poezie)

A venit toamna cetoasa,

Frunzele au ruginit, 

Vremea este racoroasa,

Florile s-au vestejit.

Ploi marunte-ncep sa cada

Dealurile sunt pustii,

S-au sfarsit de prin ograda

Jocurile de copii.

Cantec Gradinita

I. Hei palat intre castani,

Cu nasucuri la feresti,

Azi am  implinit trei ani

Si la tine ne primesti

II. Gradinita de copii

Plina e de jucarii:

Papusele, ursuleti

Calusei si tot ce vreti

III. Dimineata-n zori de zi,

Vezi multimea de copii

Ei vin veseli, fericiti

Pentru joaca pregatiti.

 

 

CUM TRECI STRADA?                                              

ILEANA BUMBAC
                                               

 Cum treci strada? Uite cum
Semaforu-ţi iese-n drum,
Ochiul roşu spune”Stai!”
Ochiul verde zice”Hai!”
Drumu-i liber, poţi să treci
                                           …Pietoni trec zeci şi zeci
                                      Nu uita de semafor                 
                                                 Trec maşinile de zor

Fluturii
(poezie)
Fluturi albi şi roşii
Şi pestriţi frumoşii
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă,
Eu îi prind în zbor ,
Însă nu-i omor.

Copăcelul
(cântec)
Copăcelul din grădină
Primăvara a-nverzit
Şi c-o rază de la soare
Alb ca neaua a-nflorit

Refren:Copăcel,copăcel
Te-ngrijesc de mititel,
Copăcel,copăcel
Te-ngrijesc de mititel

Primăvara copăcelul
De omizi l-am curăţat,
Şi la toamna aşteptată
Rod bogat am adunat
Barza şi broaştele
(joc cu text si cant)
Barza ne pândeşte,
Stând într-un picior
Vă feriţi de dânsa,
Surioarelor
Refren: Să sărim în lac
Oac, oac, oac, oac, oac
Vine, vine barza
Către lac, întins
Să fugim surate,
Că de nu , ne-a prins,
Refren……….
Barza are ciocul
Lung şi ascuţit
Şi cu el ne-apucă,
Dacă n-am fugit
Refren……..

 

Barza(poezie)

Am aflat cu luare aminte,

Un secret

De/oi fi cuminte,

Cică mai spre primăvară

Voi avea o surioară.

Vine barza!

Dar deloc, 

Nu-nţeleg cum are-n cioc

Pentru mine o surioară

Şi de ce la primăvară!

 Ridichea uriasa
( text adaptat dupa o poveste populara rusa )
Bunicul a pus in gradinita o ridiche; si a crescut ridichea aceea mare, mare, cat capul omului,si mai mare. Intr-o zi, bunicul a incercat sa smulga ridichea din pamant; si apucand-o de frunze, trage si trage... dar ridichea nu s-a lasat de loc.
Mosul a chemat si pe baba.
Baba s-a prins de mijlocul mosneagului, mosneagul de frunzele ridichii si trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
A chemat baba si pe nepoata.
Nepotica s-a prins cu amandoua mainile de mijlocul babei, baba de mosneag si mosul de ridiche.
Trag,trag,trag, dar ridichea nu s-a smuls.
Nepotica a chemat catelusul.
Catelusul s-a agatat de poala nepotichii, nepotica de mijlocul babei, baba de mosneag, mosneagul de ridiche si trag, trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
Iaca si pisica vine sa ajute si ea la scos ridichea.
Pisica s-a agatat de coada catelului, catelul de poala nepotichii, nepotica de mijlocul babei, baba
de mosneag si trag, trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
- Stati ca mai aduc eu un tovaras in ajutor! zise pisica. $i cheamd pe soarece.
Se prinde soarecele de coada pisicii, pisica de catelus, catelusul de nepotica, nepoitica de bunica, bunica de mos, mosul de ridiche si trag, trag... si ridichea s-a smuls.

 

 

Iarna sa te duci cu bine!

Iarna se te duci cu bine ,
Primavara vine , vine !
Vestitorii au sosit
In zavoiu inverzit!
Mult dorita primavara
Ne jucam din nou pe-afara
Sub  caisul inflorit
Bine ,bine ai venit!

 

 E ziua ta, mamico! (cantec)

 
Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si nu e de folos? 

Refren
De ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Mama (poezie)  

Mamă eşti pe lume

Tot ce-i mai frumos
Ochii tai sunt limpezi
Glasul ţi-e duios 
Dragostea ta  mamă
Mie mi-e de ajuns
Mamă ia-mă-n braţe
Vreau să te sărut.


 Martisoare, martisoare (cantec)



Piticii (cantec)

Noi suntem piticii

Piticii voinicii

Piticii barbosii

Cu scufite rosii

Mergem in padure 

Dupa fragi si mure

Dupa randunele

Sa zburam ca ele.

 

Pinguinul (POEZIE)

Eu sunt un pinguin haios

Si am un frac negru, lucios.

La Polul sud e casa mea

Acolo unde-i iarna grea.

 

Ursii polari si focile

Imi fac amare zilele.

Tot mereu ma urmaresc

De ei trebuie sa ma feresc.

  Gainusa cea motata (poveste)

 

Ursul pacalit de vulpe (poveste) de Ion Creanga

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.
— Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă.
Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: "Hăis! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc.
Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă și să ieie pelea vulpii.
Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia, și peștele din car cădea. După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine...șor! sare și ea din car și, cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a mânca, că ta...re-i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.
— Bună masa, cumătră! Ti!!! da' ce mai de pește ai! Dă-mi și mie, că ta...re! mi-i poftă! — Ia mai pune-ți pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci. — Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.
Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumătre! da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vârâ-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cât am scos eu.
Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei și-și vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din bizunie și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs că vine făr' de coadă, începu a striga:
— Hei cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă?
Ursul, auzind că încă-l mai ič și în râs, se înciudează și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de copac..." Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Valeu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!" În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Și iaca așa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!

 

Ursul pacalit de vulpe (cantec)

Mergeam odata linistit

Mergeam spre casa mea

Dar dintr-o data am simtit

A peste mirosea

Ce mult mi-ar placea sa manans

Un peste afumat

Si nu stiam de und' sa-l iau

Si iata ce-am aflat:

Refren: Mor, mor ,mor

Acum veti afla

Mor,mor,mor

Veti sti povestea mea

Mor,mor,mor

Cum coada mi-am pierdut

Mor,mor,mor

Am tras pana s-a rupt.

Graiul animalelor(cantec):

 http://www.youtube.com/watch?v=etPw_rYW8SI

 Pisicuta(poezie)

Azi pisica mea e trista

Ca nu are o batista

Sa-si stearga cu ea mustata

Ca i-a murdarit-o rata

Pisicuto, stai nitel,

Ca-ti dau eu un prosopel,

Dar pana ma-ntorc cu el

Ai grija de soricel?

Semestrul al-II-lea:

A, a, a, acum e toamna, da!

A, a, a, acum e toamna, da!

Iarba cand se vestejeste.

Frunza-n codru ingalbeneste.

A, a, a, acum e toamna, da.

E, e, e, placuta vreme e!

Mere, prune, nuci si pere

Noi avem dupa placere.

E, e, e, placuta vreme e.


I, i, i , veniti copii la vii!
Din struguri mustul se face
Si mustul noua ne place
I, i, i, veniti copii la vii.

O, o, o , se duc cocori-n stol,
Se duc cuci si randunele
Si ne pare rau de ele,
O, o, o, se duc cocori-n stol.

U, u, u, se macina grau
Si din grau painea se face
si noua painea ne place,
U, u, u, se macina grau.

 

 

 

* Povestea legumelor lăudăroase *


         Intr-o zi de toamnă gospodina s-a dus la piaţa să facă cumpărături. Şi-a încărcat coşul cu de toate: ceapă, cartofi, ardei, morcovi, roşii, pătrunjel, varză.
         Legumele din coş au început să se certe între ele pentru că erau îngrămădite, că nu aveau loc, că fiecare ar fi vrut să stea deasupra, la aer. Ardeiul iute, fiind mai mititel se simţea destul de bine şi spuse:
                - Ce tot vă certaţi? Aveţi puţină răbdare, că în oală o să aveţi destul loc, când o să fiebeţi.
         Apoi interveni gogoşarul, fratele ardeiului iute.
-         Tu să taci frǎţioare! Nu vezi ce mic şi prăpădit eşti? Parcă n-ai frate cu mine şi cu ardeiul galben.
-         Lasǎ-l în pace pe fratele nostru, că-i mic şi nu ştie ce spune- zise ardeiul galben.
Şi tot certându-se între ei, gospodina a ajuns acasă şi a aşezat legumele pe masǎ pentru a le spǎla, curǎţa şi pune la fiert.
Când s-au văzut pe masă fiecare a început cu lauda; morcovul a zis că el e cel mai dulce şi mustăcios, gogoşarul că-i gras, roşu şi gustos, varza cǎ-i cea mai înfoiată şi frumoasă.
Atunci ardeiul iute, cum n-avea astâmpăr interveni şi spuse:
-Nu vă mai certaţi, că-n oalǎ o să ajungeţi şi-o să fierbeţi de n-o să vă mai vedeţi.
Gospodina a spălat legumele, le-a curăţat şi în oală le-a tocat. Când ciorba a fost gata, a fost pusă în farfurii la răcit. Cum nu se mai auzea nimic, ardeiul iute, ca să nu tacǎ, a început să întrebe.
-Ce staţi supărate, nu mai aveţi glas? Aţi râs de mine că sunt mititel dar eu tot proaspăt am rămas, nu ca voi nişte legume fierte. Şi nu bine a terminat vorba că bunicul l-a şi luat şi din el a muşcat, apoi a exclamat.
- Vai ce ardei mititel, dar e iute, vai de el!
Şi aşa s-a terminat povestea noastră cu legumele lăudăroase după cum spune şi proverbul “Lauda de sine nu miroase a bine!”

 

 Fructele toamnei

cos fructe 

 

(Aceasta este toata poezia, noi vom invata o parte din ea, in functie de capacitatea fiecaruia de a memora)


Hai, copii, veniti cu mine!
In livada-i tare bine.
Fructele ne-asteapta toate
Sa mancam pe saturate.
Mere, pere, nuci si prune
Si gutui...sunt tare bune!
Iar de urcati sus ,la vie,
Aici alta bogatie
Strugurii s-au strans gramada
Iar ciorchinii stau sa cada!


PIC-PIC SI PICA-PICA
de Liliana Trasnea

Picture 006.jpg


Picture 005.jpg

 
Picture 004.jpg
 Picture 007.jpg


Maricica
            de Luiza Vladescu  

 Maricica este o fetiţă din grupa mică.
Dimineaţa ea se pregăteşte să plece la grădiniţă. Se scoală, se îmbracă... se uită în oglindă şi cântă:
- Mă aşteaptă grădiniţa,
Ce frumoasă e fetiţa!
Cănăfior alb la ciorap,
Fundă roşie pe cap!
Aşa cântă Maricica şi dă să iasă pe uşă afară, când deodată se aude strigată:
- Maricică, Maricică... nu pleca, eşti murdărică!
Maricica se întoarce:
- Cine mă strigă?
- Eu, pieptenele... Nu te-ai pieptănat!
- Nici nu te-ai spălat! îi strigă apa din lighean.
- Nici cu săpun nu te-ai dat... se răsuceşte săpunul supărat în farfurioara sa
- Nici pe dinţi nu te-ai spălat! spune periuţa de dinţi.
Şi pieptenele, şi apa, şi săpunul, şi peria de dinţi sar în sus şi strigă:
- Întoarce-te, întoarce-te, Maricică!... Nu vezi că eşti murdărică?
Rău se supără Maricica. Le scoate limba, se strâmbă şi spune:
- Nu vreau să vorbesc cu voi. Sunt supărată. Tu, apă, eşti rece şi odată, când m-am spălat pe faţă mi-ai alunecat pe gât. Tu, săpunule te bagi unde nu-ţi fierbe oala! Când vreau să mă dau cu săpun numai pe frunte şi pe obraji, tu mi te bagi şi în urechi şi în nas şi-n ochi...
Cu pieptenele sunt supărată, că mă trage de păr... Şi cu tine, perie de dinţi, nu vreau să vorbesc, că ai pastă amară... şi mă ustură limba... Să mă lăsaţi în pace!
- Maricică, Maricică! îi strigară apa, săpunul, pieptenele şi periuţa de dinţi.
Maricica se uită în oglindă şi-şi întrebă fundiţa şi cănăfiorii de la şosete:
- Sunt murdărică?
- Nuu... îi răspund fundiţa şi cănăfiorii. Eşti gătită, draga noastră.
- Dar apa şi săpunul spun că nu sunt spălată, pieptenele spune că nu sunt pieptănată...
- Vai, Maricică, îi şoptesc fundiţa şi cănăfiorii, ce te iei după ei? Nu te vezi că eşti curată? Uite! Faţa n-are nici o pată. Nasul s-a cam murdărit, că-i răcit... Părul este sub căciulă; dinţii sunt pitiţi în gură; mâna, vezi, mănuşă are... Nu-i nevoie de spălare!
- Aşa?
- Daaaa!
- Atunci pot pleca.
Şi Maricica pleacă la grădiniţă cântând:
Mă aşteaptă grădiniţa,
Ce frumoasă e fetiţa!
La grădiniţă, grupa mică a întins o horă mare. Maricica voioasă, s-a prins în horă... şi cântă cu ceilalţi copii:
- Coroana e rotundă,
Rotundă e şi luna,
Frumoasă e şi fata...
Pe care o aleg...
Maricica cântă şi se învârteşte în horă... dar pe ea nu o alege nimeni să joace în mijlocul horei.
- Alege-mă şi pe mine! strigă Maricica unei fetiţe.
- Nu te aleg, că nu eşti pieptănată...
- Alege-mă tu! strigă ea unui băiat, ce se află în mijlocul horei.
- Nu... nu te aleg, Maricică, fiindcă eşti murdărică.
- Ei, şi? ridică Maricica din umeri. Nu mai pot! Iaca eu mă joc cu Ursulache...
Plecă din horă, îşi ia ursuleţul din dulap şi se aşază pe un scăunel. Îşi priveşte pe furiş mâinile şi-şi întrebă în şoaptă fundiţa:
- Sunt eu murdărică?
- Nuuuu... ştiu, răspunse fundiţa. Eu văd că faţa n-are nici o pată, nasul s-a cam murdărit, da-i răcit.
- Taci, taci! strigă ursuleţul. Eşti o fundiţă mincinoasă... Azi nu s-a spălat deloc... Eu cu Maricica nu mă joc.
Şi ursuleţul se răsuceşte şi sare din mâinile Maricicăi.
Fundiţa a tăcut. Au tăcut şi cănăfiorii.
Maricica-i singură şi-i vine să plângă...
Copiii se joacă şi cântă:
- Coroana e rotundă,
Rotundă e şi luna,
Frumoasă e şi fata...
Pe care o aleg...
Maricica ia o păpuşică, dar păpuşica îi strigă:
- Lasă-mă-n pace! Îmi murdăreşti rochiţa cu mâinile tale murdare!... Lasă-mă...
Începe să plângă Maricica... Şi plânge, şi plânge... şi lacrimile-i curg şiroaie pe obraz. Iar pe unde trec ele rămân dâre curate. Se frecă Maricica la ochi cu mâna, dar mâna-i murdară de marmeladă, şi de ou, şi de plastilină... şi-şi mânjeşte toată faţa...
Râd copiii şi strigă:
- Maricică, Maricică, noi nu vrem în grupa mică să avem o murdărică!
Pleacă Maricica acasă
Pieptenele, săpunul şi periuţa de dinţi nici că se uită la ea. Aleargă Maricica la apă dar apa o stropeşte şi-o ocărăşte:
- Nu, nu te apropia de mine. Eu sunt rece, nu sunt bună...
Ia săpunul, dar săpunul îi sare din mână şi îi strigă:
- Nu te pot ajuta. Am clăbuci şi-ţi intru în urechi, şi-n nas şi-n ochi.
Când să ia pieptenele, el îi strigă:
- Nu vreau să te ajut, ai spus că te trag de păr...
Periuţa de dinţi se tânguie şi ea
- Eu am pastă amară... nu pot să-ţi spăl dinţişorii. Şi-apoi, tu te-ai supărat pe noi.
- Nu, ... plânge Maricica. Nu mai sunt supărată. Vreau să fiu curată... Copiii din grupa mică m-au gonit, că-s murdărică...
- Eşti murdărică? se mirară piptenele şi apa, periuţa de dinţi şi săpunul... Parcă spuneai că faşa n-are nici o pată... nasul s-a cam murdărit că-i răcit. Părul este sub căciulă, dinţii sunt pitiţi în gură, mâna, vezi, mănuşă are... Nu-i nevoie de spălare.
Fundiţa i se clătină în păr:
- Nu, nu, nu-i nevoie!
Dar Maricica îşi scoase fundiţa, şi apa... fâş, fâş... spală fetiţa. Şi săpunul face spumă multă, multă, şi-o spală pe ochişori, pe obrăjori, pe urechi, pe mâini, pe gât. Pieptenele o piaptănă, periuţa de dinţi o spală...
Tare frumoasă e acum Maricica! Se uită-n oglindă şi râde:
- Mai sunt oare murdărică?
Apa şi săpunul, pieptenele şi periuţa de dinţi îi cântă:
- Maricică, Maricică, nu mai eşti o murdărică...
Eşti o fată curăţică, cum sunt toţi din grupa mică!


      Gradinita
Gradinita, gradinita,
Ram gingas de liliac,
Rezemat langa portita,
Ne primesti la tine-n prag?

Tu esti casa fermecata,
Laudata de parinti, 
Unde invata laolalta
Toti copiii cei cuminti.


Familia  mea (cantec)
Acesta e tata,
Bun si serios, 
Aceasta e mama,
Cu glasul duios,
Fratele cel mare
Merge la scoala
Sora mijlocie,
Cu papusa-n poala
Sora cea mica 
La mama alearga
Aceasta-i familia-ntreaga. 




                                          1.Asta-i o guriţă
       Parcă-i gărgăriţă
                                                         Şi vorbesc cu ea
                                                        Şi te pup aşa !

    2.Nasul e aici
E ca la pitici
Tare-i mititel
    Eu respir cu el.

                                          3.Ăştia-s ochişori
        Se deschid în zori
    Cu ei te privesc
   Şi te urmăresc.

                                          4.Astea-s urechiuşe
    Mici şi jucăuşe
    Şi ascult cu ele
                                                        Multe cântecele.

                                         5.Ăsta-i chipul meu
Fericit mereu
       Mami îţi zâmbesc
   Şi eu te iubesc.




Periuta cea glumeata 


Vesela e periuta:
Toata ziua se da huta
Si se joaca, si glumeste,
Nici n-ai spune ca munceste.



   Dintii nostri  ii albeste
Si pe cei mai mici ii creste.
Si-o asculta, ca-i isteata,
Periuta cea glumeata.